Un camin de nota 10 pentru batrani

Despre parintii si bunicii batrani se compun multe cantece si multe poezii, fiindca stau singuri si uitati in casele lor, asteptand un telefon de la copiii lor. Unii au plecat sa lucreze in strainatate si nu dau pe acasa cu anii, altii sunt la marginea tarii. In zadar se uita pe fereastra si ies la poarta batraneii. Cand telefonul suna din ce in ce mai rar, grijile lor sporesc.

Omul batran seamana cu pomul batran. Cat sunt tineri amandoi atrag oameni si pasari fiindca rodul este bogat, la batranete sunt uitati. Dupa cum in coroana unui pom tanar se adapostesc multe pasari, albine si fluturi si in casa omului tanar vin copii si nepoti, apoi incep sa vina din ce in ca mai rar.

Pe trupul pomului batran apar semnele timpului: bubite, crengi rupte, scrijelituri pe coaja. Cu trecerea anilor, nici omul nu mai este cum era. Parul ii albeste si se rareste, pe fata apar riduri, puterile il lasa pe rand, organele devin mult mai sensibile si din aceasta cauza apar si bolile.

Sarcina apartinatorilor s-a simplificat mult de la aparitia acestui camin pentru batrani despre care se vorbeste numai de bine.

Evaluarile superlative incep inca de la intrare. Curtea este ingrijita, tinereasca, nimeni nu ar sti ce se afla acolo, daca nu ar citi inscriptia de pe firma.  Este o curte ingrijita, imobilul in perfecta stare, iar gradina pare uriasa.

Bunicul adus in vizita de recunoastere in acest loc va fi incantat ca are pe unde sa se plimbe. Daca isi rezerva 10 minute de observatie a curtii va fi incantat sa admire:

-florile si pomii care ofera o perspectiva minunata asupra vietii;

-bancile curate si proaspat vopsite pe care se asaza rezidentii veseli;

-personalul plimband prin curte batranii in caruciorul cu rotile;

-bunicii razand si povestind veseli.

Isi va dori sa faca si el parte din colectivitatea aceea fara indoiala. Apoi va aprecia amabilitatea persoanei delegate sa il plimbe prin tot azilul. Ii va oferi din timpul ei cat va dori bunicul care a venit sa isi vada noua casa.

Il va conduce la biblioteca si va astepta ca batranul curios din fire sa verifice daca sunt carti si din domeniul sau preferat. Va sta de vorba cu bibliotecara, se va aseza pe scaun, sa vada daca este confortabil.

Apoi va fi dus in sala de gimnastica, in cabinetul de masaj si in cabinetul medicului care se va ocupa de sanatatea lui. Kinetoterapia, gimnastica de recuperare si de intretinere si sedintele de masaj fac parte din programul acestui camin de batrani. I se va prezenta si restaurantul si sala de mese si i se va permite sa incerce mancarea. Bunicii adusi aici primesc cele trei mese principale ale zilei, plus gustari, deci mancare este destula si foarte buna si se da la timp.

Acasa, uneori bunicul sarea peste mese sau manca numai hrana rece care nu este deloc sanatoasa la anii sai. Aici va avea supa calda, felul doi si desert.

I se va permite sa vada si camerele, sa descopere singur ca va avea la dispozitie: un pat confortabil cu saltea noua (asa primesc toti rezidentii care vin pentru prima data la azil), televizoare moderne, telefoane si cea mai buna conexiune la internet. Toate aceste servicii fac posibila pastrarea legaturii cu lumea, dar sunt permise si vizitele apartinatorilor cand acestia doresc sa isi vada parintele sau bunicul.

Este posibila si organizarea aniversarii cu tort si cu tot fastul si participarea la atelierele de origami sau de pictura sau la jocurile de societate.

Nimeni nu se plictiseste in acest loc, fiindca isi gaseste de lucru, isi gaseste un nou sens al vietii, potrivit cu etapa prin care trece si mai ales multi prieteni.

Ultima parte a vietii este cea mai grea, fiindca intervin boala si imobilitatea si ingijirea necesita o pregatire speciala si mai ales infinita rabdare.

Familiei i-ar fi greu sa cumpere un pat medical si sa il manevreze acasa, dar aici exista mai multe exemplare gata sa fie folosite ca bolnavul sa fie schimbat si spalat la timp, fara sa sufere.

Dupa mai multe luni de zacere trupul se inflameaza practic, iar manipularea bolnavului trebuie sa se faca atent si cu maxima gingasie.

Cine a avut un bolnav imobil acasa stie ca dorea sa ajute la ridicarea acestuia si il prindea de brate sau de picior, iar bolnavul tipa de durere.

E greu sa ingrijeasca o persoana de un batran bolnav si este nevoie si de studii de specialitate si de o anumita structura sufleteasca.

Personalul de la azilul de batrani de nota zece isi face datoria la superlativ.

Asertivo este o poveste a batranetii fericite, implinite fiindca bunicii nu se mai ingrijesc de nimic in afara de sanatatea lor.

Aici ei se pot odihni, pot citi cartile din biblioteca, se pot uita la televizor sau pot picta. La Asertivo poate incepe un vis din tinerete pentru care nu a fost timp, fiindca familia, cariera, nevoia unui salariu nu au permis persoanei repective sa picteze cat ar fi dorit sau sa citeasca.

De sarbatori se organizeaza mese festive si este adus si un duhovnic, niciun moment important nu este uitat. Toamnele aici au mult farmec, fiindca bunicii nu se mai gandesc ca nu vor avea bani de caldura la iarna, ci asteapta bucurosi ciclul anotimpurilor.

Aici nimic nu produce ingrijorare, confortul este asigurat, monitorizarea este sigura, iar ingrijirea de calitate premium.

In sfarsit, bunicii au timp sa se dedice frumosului si lor insile.