Cum au aparut ochelarii?

Inventia ochelarilor a fost un mare progres cultural pentru omenire. Initial, numai mijloace vizuale convexe ar putea fi facute pentru a compensa presbiopia. Doar cu ajutorul ochelarilor, oamenii de stiinta cu vedere slaba, puteau continua sa citeasca si sa scrie. Ulterior, pe la jumatatea secolului al XV-lea, au fost fabricate si lentile taiate concave pentru a corecta miopia. Dupa 700 de ani de dezvoltare, este acum o chestiune fireasca pentru toata lumea, in a putea achizitiona ochelari in diferite clase de calitate. Nu a fost intotdeauna cazul – in vremurile anterioare, dispozitivele medicale erau mici opere de arta ale producatorului de ochelari. Dar si astazi exista inca diferente intre ochelarii de calitate si dispozitive medicale ieftine. Rame ochelari Iasi, au cei mai buni specialisti, iar acestia sunt primul punct de contact.

In vremurile stravechi, era o obisnuinta in a infatisa artistic toate noile realizari in cuvinte si imagini. Cu toate acestea, nu se stie nimic despre dispozitive medicale de niciun fel. Conform cunostiintelor actuale, insa, emisferele au fost folosite ca bijuterii pentru sabii, sceptruri si imbracaminte. Efectul de marire a ramas nefolosit pentru oamenii de atunci. Marcus Tullius Cicero (106-43 i.Hr., cercetator juridic, politician si scriitor roman) s-a plans intr-una din scrisorile sale de scaderea vederii la batranete. El a scris ca nu are de ales decat sa-i citeasca sclavii.

Inregistrarile scriitorului roman Gajus Plinius (23-79 d.Hr.) sunt bine cunoscute. El relateaza ca imparatul Nero a privit luptele gladiatorilor printr-un smarald verde. S-a suspectat multa vreme ca Nero dorea sa o foloseasca pentru a compensa miopia. Ulterior s-a decis ca Nero dorea doar sa se protejeze de lumina puternica a soarelui din arena.

Matematicianul si fizicianul grec Arhimede (287-212 i.Hr.) a inventat oglinda arzatoare. Legenda relateaza ca a folosit-o pentru a da foc navelor romane. Mentionatul Gajus Plinius (23-79 d.Hr.) a scris despre efectul de marire al unei bile de sticla umplute cu apa. Cu toate acestea, el nu a putut folosi aceste cunostinte in consecinta.

Arabul Ibn al-Haitam (965-1039) a scris cartea „Comoara Opticii”. In ea a raportat despre invataturile de a vedea, de refractie si de reflectie. Ideea sa de a sustine ochiul cu ajutorul unei lentile optice lustruite este revolutionara!

In jurul anului 1240 Erazm Golek Vitello (1220-1280) a tradus cartea arabului Ibn al Haitam in latina. Calugarii din Europa de Vest au preluat ideea lui Ibn al Haitam si au fabricat lentile planoconvexe cu o forma emisferica. Acest prim instrument de citire a fost plasat cu suprafata plana deasupra literelor, ceea ce a dus la o crestere considerabila a dimensiunii personajelor. Fratii manastirii care devenisera presbiopi au putut citi din nou!

Roger Bacon (1214-1294) a recunoscut importanta instrumentului de lectura, a facut imbunatatiri si a cautat o explicatie stiintifica. Instrumentul de lectura a fost realizat in principal din cuart sau cristal de piatra. In plus, pietrele semipretioase, asa-numitele berile, au servit ca materie prima. In acest context, a aparut pentru prima data numele de „ochelari”. Un obiectiv taiat din beril a fost numit „brill” – doua astfel de lentile montate au fost denumite „ochelari”.